"Privind originea Târgoviştei, una din ipotezele cele mai răspândite ne spune că, primii locuitori ar fi "descălecat" din Ţara Făgăraşului, din zona satelor Viştea de Sus şi Viştea de Jos, întemeind pe Ialomiţa Târgul-Viştii. Este de observat că apariţia oraşului s-a produs odată cu "descălecatul", tot dinspre Făgăraş, a întâilor domni, un Negru Vodă (legendar, de astă dată) şi Basarab I, unificatorii voievodatelor sud-carpatice şi întemeietorii, astfel, ai Ţării Româneşti.
      Toponimul "Târgovişte" a cunoscut de-a lungul timpului varii interpretări, unele de-a dreptul hilare, dar a stârnit şi polemici academice mai mult ori mai puţin ştiinţifice, unele ridicole. De pildă, Trifidava, Tiriscum, Trifusu, Tarus, Tergovum, Turris Vicii, Turris - Vestae, Tergum - Vestae, Târgul Oastei (sau Oştii), Târgul de Vest. Cezar Bolliac va fi arătat tranşant că "Târgovişte" vine pur şi simplu de la "târg".
      Dacă prin rostire, toponimul este de sugestie slavă, totuşi, acesta se referă, prin trimitere oiconimică fundamentală, la un "punct nodal" (o aşezare) unde se practica o intensă viaţă de natură economică şi socială. Însă nu este un toponim de sorginte eminamente sud - slavă veche. Este un "asimilat" datorat unei îndelungate convieţuiri cu slavii de sud, între secolele VI-X, care îşi are rădăcina într-un traco-etrusc "TERG". Iată filiaţiunea lexicală metatetică: TERG (trac/etrusc) - TREG (iliric) - TERGUM (latină) - TRUGU (paleoslavă meridională, dar şi celtică) - TÂRG (românesc). Toate aceste lexeme au sensul de "loc de popas /piaţă", aşezat pe un drum, de unde sufixul - VIŞTE, derivat, posibil, din latinescul VIA (cale), care, în protoromână, prin îndelungata coabitare cu paleoslava de sud (sufixul - ISTE - pluralul, cu sens colectiv de loc/locuri), a dat, prin alienare lingvistică, VIŞTE.
      Nicolae Iorga crede că, la Târgovişte, a avut loc bătălia (datând-o în 1369) dintre voievodul Transilvaniei Nicolae Lackfi şi pârcălabul Dragomir al cetăţii Dâmboviţei în vremea domniei lui Vladislav I, alias Vlaicu-Vodă, câştigată de români. Este de reţinut că, în cronica turcului Ioan Küküllö, se pomeneşte de existenţa, pe locul unde se află astăzi oraşul, a unei fortificaţii, căci "voievodul Nicolae, după ce a trecut cu oastea [...] râul Ialomiţa luând cu putere întăriturile ridicate de valahi" este nevoit să se retragă. O dovadă că oraşul exista încă de atunci şi că, românii s-au bătut cu îndârjire.
      Târgovişte a fost reşedinţă domnească şi capitală a Ţării Româneşti timp de trei secole cu unele întreruperi. Cercetările arheologice întreprinse în ultimile decenii la unele monumente târgoviştene nu au putut preciza în suficienţă măsură toate aspectele legate de perioada de început a oraşului şi, mai ales, despre stabilirea împrejurimilor concrete în care aşezarea rurală a devenit târg. Târgovişte este rezultatul unui proces mixt de transformare a unei aşezări săteşti mai vechi, datând cel mai târziu de la începutul secolului XIV, în oraş, cu o rapidă evoluţie de urbanizare ca urmare a existenţei unui vechi târg periodic şi apoi a stabilirii aici a unei reşedinţe domneşti. Aceste fapte au contribuit substanţial la dezvoltarea Târgoviştei, care a căpătat treptat un pregnant caracter urban în noua sa calitate de reşedinţă şi apoi de capitală a Ţării Româneşti.
       Apariţia şi dezvoltarea oraşului au fost influenţate atât de poziţia geografică, cât şi de cea strategică avantajoasă.
       Oraşul s-a născut şi a înflorit pe malul râului Ialomiţa, la limita dintre deal şi cea de câmpie, acolo unde locuitorii fiecăreia dintre aceste zone veneau să-şi schimbe produsele.
       Poziţia naturală favorabilă - în eventualitatea unui atac, oraşul era protejat de păduri, ape curgătoare şi mlaştini - , precum şi faptul că se afla mai spre nord, mai departe de graniţa Imperiului turcesc, au contribuit la alegerea acestui loc pentru stabilirea unei reşedinţe domneşti.
       Datorită inexistenţei unor izvoare documentare, momentul apariţiei aici a unui târg periodic este foarte greu de precizat. Unii cercetători consideră că începuturile aşezării şi deci şi ale târgului periodic sunt anterioare întemeierii Ţării Româneşti şi trebuie căutate în secolul al XIII-lea.
       Cu privire la epoca în care Târgovişte a căpătat caracterul de târg permanet, cei mai mulţi cercetători au opinat pentru secolul al XIV-lea, fără a face însă precizări mai riguroase. Faptul că oraşul nu figurează ca punct de vamă în privilegiile comerciale cunoscute în secolul al XIV-lea probează că acesta nu ajunsese încă la importanţa pe care o aveau alte oraşe din Ţara Româneaşca, aşa cum ar fi de pildă Câmpulungul. În schimb, potrivit privilegiului acordat de Mircea cel Bătrân negustorilor lipoveni la 1403, Târgovişte era singurul oraş unde se plătea vamă, ceea ce ne face să presupunem că epoca în care s-a dezvoltat aşezarea şi s-a format oraşul poate fi stabilită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
       Depăşirea stadiului urban incipient (preurban) al localităţii, atestată arheologic şi documentar la sfârşitul secolului al XIV-lea, este determinată în mod cert de stabilirea aici a unei reşedinţe domneşti către 1400, ceea ce a contribuit la dezvoltarea rapidă a oraşului atât încât curând a devenit singura capitală a Ţării Româneşti, înlocuind astfel Curtea de Argeş."

(Sursa: Istoria Târgoviştei. Cronologie enciclopedică - George Coandă;
Târgovişte. Monumente istorice şi de artă - Cristian Moisescu)



Home