COMPLEXUL MONUMENTAL DEALU

        Ansamblul arhitectonic de la Dealu este compus din: biserica mănăstirii, turnul clopotniţă, paraclisul, corpul chiliilor cu loggia, care oferă o frumoasă perspectivă asupra Târgoviştei şi a văii Ialomiţei.
        Biserica mănăstirii
        Hramul: "Sfântul arhiereu şi făcător de minuni Nicolae".
        Tipul: triconc.
        Numele: "Mănăstirea Dealu", "Sfântul Nicolae din vii", "Sfântul Nicolae din deal".
        Construcţia monumentului: La 17 noiembrie 1431 voievodul Alexandru Aldea dăruia satele Alexeni şi Răzvad, pentru pomenirea tatălui său, "mănăstirii de la Dealu". în locul vechii biserici, probabil din lemn, Radu cel Mare (1495-1508), "cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşitul Sfântului Duh... a început să zidească şi să înnoiască şi din temelie a ridicat cu toate bunătăţile şi cu mare frumuseţe a înfrumuseţat acest mare hram întru numele sfântului părintelui nostru şi arhierarh făcătorului de minuni Nicolae din Mira Lichiei" şi s-a sfinţit în "luna decembrie, 4 zile" 1501, "însă nu o au isprăvit desăvârşit cu toate trebuinţele şi podoabele ei", fratele său "Vlad voievod cel Tânăr... le-au făcut", ispravnicul întregii lucrări fiind "Oancea spătariul".
        Refaceri: Biserica a suferit jafuri şi distrugeri din partea armatei lui Gabriel Bathory (decembrie 1610) şi de la trupele habsburgice conduse de generalul Heissler. Constantin Brâncoveanu găsind-o "învechită şi... multe să stricate şi dărâmate... au pus de le-au dres şi le-ai înnoit şi mai bine le-au tocmit ca de iznoavă mai toate şi a jugrăvit-o peste tot şi tâmplă nouă făcând-o... frumoasă cum să vede".
        Reparaţii noi a iniţiat Dionisie Lupu, care a făcut "înnoiri", la biserică şi chilii în 1801, "dar toate au fost risipite... la pământ de cutremurul din 1802". Noi stricăciuni a cauzat şi cutremurul din 1838. Domnitorul Gheorghe Bibescu a iniţiat lucrări de restaurare, care au fost conduse de arhitectul Ioan Schlatter între anii 1845-1854, pictura fiind realizată de pictorul A. Derigny. Cutremurul din 9 noiembrie 1940 a cauzat mari stricăciuni mai ales la clopotniţă şi chilii, care au fost refăcute între 1953-1956
        Pictura: Biserica mănăstirii a fost zugrăvită din iniţiativa lui Neagoe Basarab "cu văpsele şi cu aur" de "mâna lui Dobromir i Jitian i Stanciu". Constantin Brâncoveanu "au zugrăvit biserica a doua oară", zugravi fiind "Constantin, Preda, Nicolae şi Radu", pentru ca la restaurarea din 1845-1856 să fie folosit pictorul A. Derigny, care a renunţat la fresca tradiţională şi a pictat-o în ulei. Recent, părintele Sofian a realizat o frumoasă frescă, desăvârşind-o pe cea începută de pictorul Iosif Keber, ce se întâlneşte în altar.
        Descrierea monumentului: Planul bisericii este trilobat şi este compus din pronaos, naos şi absida altarului, meşterii reuşind soluţii interesante şi novatoare faţă de tipul iniţial. Pronaosul este împărţit în două travei inegale, care nu se găsesc în structura altor biserici; acestea susţin cele două turle mici. Naosul are iconostasul din lemn de păr de pădure montat în anul 1956. Arhitectura monumentului se caracterizează prin tendinţa de înălţare, echilibrul volumelor, preocuparea spre armonie între părţile componente. Piatra faţuită îmbracă întregul exterior, folosită pentru prima dată deosebeşte monumentele munteneşti edificate anterior. Decoraţia bisericii este împărţită în două registre de către un brâu orizontal, împodobite cu arcade oarbe. Această decoraţie se întâlneşte pe peretele de vest ce încadrează intrarea, pisania şi cele şapte rozete traforate, prezente în registrul superior. Turlele pronaosului şi cea a naosului sunt bogat împodobite cu motive sculptate, ce conturează un detaliu de decoraţie, care a primit numele de "motivul Dealu", fiind deschizătoare de model nu numai în ţara noastră ci şi în întreaga lume ortodoxă. Meşterii au folosit o nouă concepţie decorativă, ce a influenţat puternic arhitectura monumentelor construite ulterior. Mănăstirea Dealu a fost un puternic centru de răspândire a culturii prin cărţi scrise de călugării caligrafi ca Mihail Rusin, Silon Rusin, Matei al Mirelor, autorul a două interesante cronici realizate la începutul secolului al XVII-lea. La Mănăstirea Dealu a fost instalată cea dintâi tiparniţă din Ţările Române, de sub teascurile căreia au fost scoase primele cărţi tipărite pe teritoriul românesc: Liturghier (1508), Octoih (1510), Evangheliar (1512). Tot aici Matei Basarab a adus tiparniţa de la Govora şi a tipărit Evanghelia învăţătoare (1644). Prin mormintele aflate în pronaos, mănăstirea se impune ca cea mai mare gropniţă domnească.
        Important de reţinut: Arhitectura monumentului deschizătoarea unei noi concepţii de decoraţie în Muntenia, piatra de mormânt a voievodului Vladislav al II-lea (1455), piatra de mormânt a doamnei Caplea, sora lui Radu cel Mare (1511), piatra de mormânt a lui Vlăduţ cel Tânăr (1512), piatra de mormânt a lui Pătraşcu cel Bun (1551), piatra de mormânt a lui Mihai Viteazul "marele voievod... ucis de nemţi" la 8 august 1601, pusă din iniţiativa "jupanului Radu Buzescu i jupâ-neasei ego Preda", piatra de mormânt a lui Mihai Movilă, domn al Moldovei, mort în 1607. Interesanta colecţie muzeală, care prezintă istoricul mănăstirii cuprinde crucea de lemn sculptat şi ferecată "în argint aurit", dăruită de Matei Basarab în 1648, icoana de hram, realizată în marmură de către Gheorghe Bibescu şi soţia sa Măria, înfăţişaţi în decoraţia sculpturii, icoane vechi şi cărţi vechi de cult. De un real interes este şi pictura bisericii paraclis, realizată de artistul Ion Grigore. Mănăstirea Dealu a fost loc de pelerinaj, unde poporul român venit să se regăsească şi să preia din energiile înaintaşilor în momente de restrişte şi mari încercări, a reuşit să găsească mai uşor calea spre înfăptuirea României Mari (1901, 1904, 1909, 1920 etc.) Clădirile mănăstirii au găzduit Şcoala divizionară de ofiţeri, Şcoala copiilor de trupă şi Liceul Militar "Nicolae Filipescu" (1912-1940).
(Sursa: Târgovişte. Ghid turistic - Mihai Oproiu, Anda Andronescu)


marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire    


Home