Curtea de Argeş - reşedinţă domnească a Ţării Româneşti până în anul 1330 şi apoi, fără întrerupere, singura începând din timpul lui Vlasdislav Vlaicu până în vremea lui Mircea cel Batran - a fost obiectul unor opinii numeroase şi deferite asupa începuturilor şi evoluţiei sale. Ultimile cercetări arheologice efectuate aici între anii 1967-1972 au constatat existenţa unor vestigii importante aparţinând secolului al XIII-lea şi au adus riguroase precizări atât asupra constituţiei Curţii domneşti în toate perioadele în care domnii s-au aflat la Argeş, cât şi pentru stabilirea cronologiei şi topografiei construcţiilor acestui complex aulic.
       După 1330 şi până la începutul domniei lui Vladislav Vlaicu, reşedinţa domnilor munteni a fost temporar mutată la Câmpulung, datorită atât distrugerii curţii argeşene în urma confruntării dintre oştile lui Basarab I şi Carol Robert de Anjou, cât şi importanţei economice a acestui oraş.
       Târgovişte - spre deosebire de aceste două oraşe, care au îndeplinit pe rând rolul de capitale şi reşedinţe domneşti ale Ţării Româneşti - păstrează în vatra sa însemnate şi evocatoare vestigii ale fostei Curţi domneşti din care cercetătorul poate desprinde concluzii interesante pentru cunoasterea evoluţiei istorice şi artistice a statului feudal muntean.
       Curtea domnească din Târgovişte a fost concepută ca un complex de clădiri destinat a servi atât ca centru al administraţiei ţării, cât şi ca locuinţă pentru domn, familia sa şi pentru numeroşii curteni şi slujitori, constituind totodată singura posibilitate imediată de apărare de care dispunea domnia în caz de primejdie. Aici aveau loc întrunirile divanului, se efectuau judecăţi mai însemnate şi se eliberau acte cancelariei. Tot aici erau primiţi oaspeţii şi călătorii străini, aflaţi cu diferite prilejuri prin Ţara Românească.
       Existenţa unei curţi domneşti la Târgovişte în ultimi ani ai secolului al XIV-lea, în afara argumentelor cunoscute, poate fi pusă în legătură şi cu evenimentele politice din perioada luptelor pentru domnie dintre Mircea cel Bătrân şi Vlad I Uzurpatorul (1394, după 10 octombrie - 1397, ianuarie).
       Datorită configuraţiei terenului, primele construcţii ale Curţii domneşti erau relativ uşor de apărat. Aşezarea pe terasa înaltă a Ialomiţei, acestea erau protejate natural prin pante pronunţate spre nord şi nord-est şi de albia pârâului Târgoviştioara spre sud-est şi sud-vest, care adâncită şi regularizată sub forma unui şanţ constituia un front defensiv puternic. Existenţa turnurilor de colţ dovedesc că această aşezare domnească fortificată de la Târgovişte aparţine acelei perioade în care independenţa ţării se manifesta şi în libera construire a fortificaţiilor şi nu perioadei mai târzii, când. sub suzeranitatea turcească, asemenea construcţi au fost oprite.
       Casa domnească târgovişteană era amplasată foarte aproape de una din laturile zidului de incintă. Alcatuită pe contur din ziduri groase, de aproximativ doi metri, dispuse într-un plan dreptunghiular care măsoară în exterior 29*32 m, casa domnească cuprinde beciuri întinse pe suprafaţa peste care se ridica parterul iar de la sfârşitul secolului al XVII-lea, se adaugă un etaj.
       În afara intrării principale, care era amplasată pe latura de vest, a mai existat cel putin încă o cale de acces pe latura de sud; golul unei intrări - acum zidit - înlesnea circulaţia către încăperile folosite exclusiv de către domn şi de familia sa. La sfârşitul secolului al XVII-lea, cu prilejul refacerii caselor domneşti în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, vechea construcţie voievodală a primit un etaj. Către sfârşitul secolului al XVI-lea, la Curtea domnească, învechită de cele doua secole care se aşternuseră peste ea, s-au realizat noi lucrări de construcţie şi fortificaţie. Iniţiatorul acestor lucrări a fost Petru Cercel, care a ridicat o nouă casă domnească şi biserica mare a curţii.

(Sursa: Târgovişte. Monumente istorice şi de artă - Cristian Moisescu)

marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire     marire    


Home